Intr-un cimitir purtat de timp

 Umbrit de nucul ce-atarna adormit

 Si frunzele moarte cad pe pamantul uscat,

 De viermi,de broaste si de vant mancat.

 Vuietele,urletele si strigatele

 Urnesc mormintele

 Si sufletele din ele.

 Un suflet de marmura sangereaza

 Intr-o fierbinte dupa-amiaza,

 Cu mainile,

Cu fruntea,

 Cu ochii,

 Cu buzele,

 Saruta aerul putrezit

 Si scrijeleste cavoul invechit.

 Cu o privire iesita din orbite

Cu parul ei de smoala fierbinte

Paseste pe oasele maruntite.

 Cu corpul si cu unghiile de ceara

 Atinge o apa clocita de vara,

 Bea suav picaturile goale

Si strange-ntre degete nisipul moale,

 Intr-un cimitir purtat de timp

Umbrit de nucul ce-atarna adormit.

Si crengi despicate se leagana

Spre moartea ce-ngana.

Si iarba tipa si plange

Si intr-un geamat strapunge....

Fugind de imensitate,potopul,

 Ce fulgera mai iute ca gandul,

 O ploaie ce cade ca focul,mocnind,

Cu picaturile ca acidul pe cruci,trosnind

Cerul se-ntuneca rapid,

Se zbate si fuge ,si cade subit

Intr-un somn adanc si infinit.