Cred că am acceptat destul 20 de ani ca ăştia să îşi bată joc de noi. Toți aceşti ani se scurg din vietile noastre. Ne aflăm în față unor noi alegeri prezidențiale, şi din nou aceeaşi situație: să alegem răul cel mai mic. Ce blestem pe capul poporului ăsta de a avea de ales doar după acest criteriu, şi nu de a alege pe cel care sa-i serveasca interesele…

Asi fi vrut să putem vota doctrinele ce ne reprezintă, dar nu se respectă nimic. Mă uit în jurul meu si constat ca totul e un fel de ghiveci. Spre exemplu intreb pe cineva “Cine speri să iasă?”, îmi răspunde “Liberalii” (indiferent care dintre aşa-zişii liberali), ii zic “Aaaaa, ai afaceri?”, imi raspunde “Nu! Sunt functionar de stat” – nu e vorba că nimeni nu a înțeles nimic din a fi liberal sau social-democrat, ci pur şi simplu e vorba de vot negativ.

Pe omul de rând, întreg la minte, îl interesează să aibă o viață normală, nu să se îmbogățească, să alerge după bani toată viața, îl interesează o carieră bazată pe o meserie care să şi-o poată exercita, să nu fie nevoit la câteva luni sau câțiva ani să se tot recalifice şi să rămană un mediocru, să aiba un salariu din care să îşi poata permite printr-o bună gestionare şi altceva decât strictul necesar vital, să-şi întemeieze o familie normală, să aibă o locuință decenta, confortabilă şi dotată cu toate electrocasnicele necesare, una sau două maşini obişnuite, să aibă concediu şi sa-şi permită să calătorească şi în altă parte decât la țară, sa-i fie respectate orele de program şi odihna la serviciu, să nu mai fie nevoit să facă lecții cu copiii şi nici să le mai plătească meditații, să le poată asigura un viitor copiilor, că nu se ştie ce vremuri vor mai veni şi cât vor fi sclaviți pentru a plăti datoriile nesfârşite ale statului.

Din păcate , după ‘89, nici unul din guverne sau partide nu a reuşit să asigure românilor acest minim trai decent . Oamenii, deşi au ales un partid social democrat s-au trezit pe drumuri, nevoiți să plece sclavi prin străinătate , alții au îndurat valuri de săracie de neimaginat pentru o țară europeană a zilelor noastre. Răul dictaturii din ultimii ani ai lui Ceauşescu a fost mângâiere față de ceea ce a urmat după revoluție . Priviți către oameni, către cei obişnuiți şi rămaşi întregi la cap, care nu s-au infectat cu paranoia îmbogățirii fără măsură sau fără sens , dar vor vieți decente. Cineva trebuie să facă ceva căci au trecut 20 de ani, şi au trecut degeaba .

Mai e mult până vom ajunge să mergem la vot să il alegem pe cel despre care ştim că se gândeşte la noi şi la aceasta țară, darămite să mai votăm şi doctrine.

Oare cei ce s-au tot perindat pe la putere nu înteleg că omul, cetățeanul român, prin munca lui, generatoare de venituri atât directe cât şi indirecte , asigură bunul mers al mecanismului economic al statului?!

www.razvan-sidoreac.net